Acum e clipa rimelor albe
cand plange lumina cu lacrima
strecurata din ego labirint ,
visele tremura de teama
zilei ce nu s-a nascut inca ,
de dincolo de sfere se aud neclar
gandurile pictate , dar nu aici
caci piepturile s-au inclestat
in furtuna si noaptea e luna
de venerat vitralii ,

acum te sarut cu gustul
smogului ce ne acopera rima
dar tu plutesti in culoarele vietii
ca o zana ce rupe ritmurile
si inclestarile si toate tiparele
in care am crescut ingenuncheat ,
aplecat peste mineralele
stralucind dezmembrare ,

e cald la pieptul tau
si-mi pot aminti de gradinile
in care zeii nostri primari
ne dansau viitorul atarnat
de o rima , ce dulce clipire
de vis din vremuri de iubire ...
te sarut cu parfumul norilor
alaptandu-ne sperantele
si nu stiu daca azi e rima ,
sau maine , sau vreodata ,
plang rimele cerului peste noi !