Cortina

Motto: Talentul începe acolo unde
se termină cerneala.



Sta pânza aceea,
sta să se rupă
în culori înainte de alb... și după.
Cum stă iarba să rupă din vacă,
din bot,
sta zugravul să se rupă de brațe... din cot.

Pe albul acela sublim
goneau prinse în horă
minuni citadine,
și gări cu trenuri
desprinse de șine
goneau spre zarea lor de drept,
cum vopseaua din inimi
desprinse de piept.

Demoni zăceau cu îngeri cu tot
la poalele pânzei aceea,
și dragostea lor
plouând cu lumină...
Cum însă fără botez
ploaia și natura divină,
nenăscută bolta și steaua ce-ar sui-o,
neinventat zenitul
și ochii ce-ar privi-o.

Pe după cortina cea albă
actorii sărută cu zgomot,
sărută cu tropot,
din sală răsună aplauze
pe-o limbă străină,
pe-o limbă de clopot.

Răstignită în cuie și scânduri
sta pânza - înecată de vânturi.
Contemplă pe malul lăsat
fecioare căzânde în valuri,
și pictorul ce s-a înecat
cu un pumn de idealuri.

Nu știu și nici nu mai întreb.
Cred într-o cosmică greșeală.
De ce-ar ascunde pânza-n piept
botezul de cerneală?
Dar știu că n-am putut să îi găsesc
nici pe șapte între sorți,
nici pe Dumnezeu -
- și nici lumea s-o clădesc
după chipul meu.