stii sa soptesti in dimineti lugubre cand
betia de cucuta te mai prinde cu sticla la gura
atunci iti desfaci usor fermoarul dintre buze si
incepi sa asculti cu gura deschisa soaptele mele
sunt macabre asa dezbracate dar ce sa fac daca totul
e atat de senin ma tii cu mana stanga de sanul drept
si era delicios cand iti cantam despre tramvaie pe
strada groza si cascade infipte in ochii tai
esti trist si senin acum ca iti curg prin aorta
mai lasa-ma putin sa doara in seara aceea cand te-am dus
la teatru mi-ai spus ca vastele cortine iti vor fi
mormant o data mic artist cu vene incrucisate si sange
albastru-movuliu noaptea asta e o felie de paine
ne consumam pana se mai poate apoi ne recream
eu pe tine din fum de tigara si intuneric tu pe mine
din nimic