Sunt când înger, când demon, într-o lume străină,
un poet răscolit de un dor neștiut,
port noaptea pe umeri, am în suflet lumină,
Dar niciodată… nu m-ai cunoscut.

Sunt demon când mă-nchid pe ascuns în iubire,
port în suflet un drum mărginit de infern…
drum, care când mă chemi, mă duce la tine
Dar drumul e greu, și pustiu, și etern…

Sunt demon când rămân suspendat între vremuri,
amintiri am în jur, dar nu știu să le-aleg,
Mi-amintesc… ești aici, ești în mine și tremuri
Și-mi spui ceva… dar nu te înteleg…

Sunt înger, când visez că te am lângă mine,
când în jur ești doar tu, și nimic altceva…
Aș sta așa oricât, doar sa nu se termine
această iubire și lumina din ea.