Printre ierburile de pe piele se plimbă-
Ca o escaladare a unui munte de oase
Acoperit de zăpezi linse de limbă
De avalanșe, când muntele se mișcă cu scrâșnet de oase roase-

O furnică. . . este gândul meu cel pueril-
Dezgustat de frații săi mai mari ce se vor entități-nume
Independente de tatăl creator sub bolta ideilor dansând în cadril-
Evadat din minte, coborând pe un fir de păr pe canionul unui braț spre noua lume.

Ajunge pe o foaie și este cât pe ce să fie înțepat
De vârful unui pix ce-și lasă sângele albastru,
Este suflat de norul de fum eliberat de gura cu limba pe care dinții stau ca pe-un pat
Pe o carpetă . . . și este călcat în picioare, înmormântat în al tălpii castru.