O femeie goală
-se-nțelege:frumoasă!-
într-un câmp de
flori
colorat intens,
portocaliu:
e ea,
concepția mea
despre lume,
rațiunea,
viziunea amplă și profund
metafizică.

Începu să alerge,
zglobie și
fitzoasă.

-Nu fugi!,
am început
să urlu
ca un apucat.
-Dincolo de câmpul
de flori sunt

oamenii.

Vei fi o curvă.
Te vor curvări,
curvă curvăreață
ce-mi ești.
-Nu, îmi spuse ea
languros,
voi rămâne aici,
cu tine.

Se întinse jos,
printre flori
portocalii,
așa, frumoasă,
vulgară,
goală
și
se dizolvă,
încet,
în lut.

Iată-mă acum,
singur,
fără ea,
cretin,
nebun,
dionisiac sec, în principiu.