S-a ridicat la ceruri toamna în fuioare
Cu suflete de frunze fremătând
Și căutând înaltul, razele de soare
Le striveam în gene amurgind

Și e noiembrie-hlamide murdare
Se varsă cerul, pe mine, cu noroi
Putrezesc! Bine că nu mă mai doare,
Trupul mi se scurge-n ploi

Și dacă am să-ți bat în geam
Tu strânge-mă în căni de lut
Bea! Voi fi fierbinte cum eram
La vremea primului sărut!