A venit iarăși anonima toamnă,
eu sunt trubadur iar tu o doamnă,
cu minunatul zâmbet prelungești
ziua de vară pusă în povești.

Acum plouă în mai multe planuri,
nudul ți-e acoperit cu voaluri,
pui prejudecăți în renunțare
și frunze uscate prin ziare.

Amintiri ce sunt piese de teatru,
azi mă distribuie în actul patru,
cu ceremonii prea căutate
și fermoar peste maternitate.

Pe naufragiate șosele,
repar ceasornicul vieții mele,
m-ascund în haina vântului hoinar;
stau în toamnă, nu în balansoar.

Sunt un roman în anticariat
m-au răsfoit toți, nu sunt speriat,
fredonez o romanță spre seară
și spun poezii de primăvară.