Sunt cantecul

se-ntuneca ziua se face sa moara
se-ntuneca inima mea
isi scutura plopii caldura usoara
si vine o toamna cu ea

ma sui printre stele spre cerul de taina
si bat la o poarta de rai
sunt singura,Doamne ,Ti-as cere o haina
si-o inima noua sa-mi dai

Ti-as cere un cantec in mainile mele
cununa in ceruri sa-l pun
cununa de taina pe-o frunte de stele
un cantec puternic si bun

Ma plec rezemandu-mi faptura de Tine-
ai fost inainte sa vin-
de-i toamna-n carare si-s plopii cu mine
cu toamna si plopii ma-nchin

Sunt cantecul,Doamne,de cer si de mare
ce-l picuri in inima mea
cununa de stele pe-o frunte de zare
iertare si semn pentru ea

ma urc langa Tine la ceasuri de taina
si-mi las neputinta-n pamant
intinde-mi usoara si alba o haina
Ajuta-ma,Doamne, sa-l cant....

Sanja-Adriana