ultimele zile
se scurg
prin vene
aproape uitate,
bătrâne,
infectate de o
durere
inumană.
cerurile
spânzurate
se aprind
încă o dată
păgân
ca atunci demult,
pulsând
în agonie
însă nimic
nu mai este
adevărat
în acești
copaci
rătăcitori
în vocea ta
stinsă
în scrumieră
poate că este momentul
să mă strecor
în altă viață
dispărută
pe sub zăpada care
coboară pe trepte
încet, încet
în ultimele zile.