Un simplu vis


Aș vra să fiu pasăre, să zbor spre infinit, bătaia aripii sa-ndure și vintul cel cumplit.
Aș vrea să fiu o stea pe cer la răsărit, o stea căzătoare în asfințit.
Aș vrea să fiu o frunză, să cad pe pieptul tău, sa-ți simt vibrația caldă a trupului tău, ducînd cu ea gîndul pînă în adîncul meu, iar falia care desparte aceste gînduri poate reci, tu s-o treci spunîndu-mi că nimic nu e în veci, doar uliul care zboară spre necunoscut cu aripile frînte de zbor neîntrerupt.
Aș vrea să fiu o stîncă sa-ndur răceala ta, iar ploaia să lase amprenta unde va cădea, căci viața nu-i decît speranță iar speranța e doar vis, în tot ceea ce se cheamă abis.
Aș vra să fiu vintul ce adie prin poteci, lăsînd în urmă frunze moarte sub nămeți cu iarna care vine cu pași grăbiți și reci, iar gîndul care zboară ca pasărea în zbor să fie oare unicul nemuritor?
Aș vra să fiu lumina ce poate urmări Universul care îsi schimbă fața în fiecare zi.
Aș vrea să fiu rîul, care curge printre munți, rîul care se lovește de acele stînci, sau poate doar o piatră căzînd în adîncul apei, lăsînd unda care se propagă în urma ei.
Dar toate astea sint doar un simplu vis, un vis care se naște sperînd la nesfîrșit prin prezentul care se estompează cu trecutul care rămîne confuz.
Nu sînt nimic din ceea ce aș fi vrut să fiu,dar știu totuși că sint ca toți ceilalți cu vise, dorințe, aspirații și cu un regret în viață.