„Eu am crescut hrănit de taina lumii”,(L. Blaga)
În ochi mi-au căzut ploi de mistere,
Cioburi de adevăruri cad din oglinda spartă a lumii,
Mi-am făcut incizii în carnea gândului tăiată de cuțite esotere.


Cicluri de ani cu două anotimpuri – viață și moarte –
Natura lăuntrică creează entitati cu defrișări de false agonii
Și împăduriri cu euri verzi sublimate în arte,
Cenușa creației se absoarbe în alveolare sensuri epigonii.

Eu aș muri de-aș ști ce-nseamnă moartea,
De-aș fi o poartă transcedentală a unei lumi inverse
Mi-aș trimite spiritul să asimileze necunoscutul tot, metamorfozat apoi în cartea
Tuturor misterelor descifrând întrebarea ultimă cu esențe esotere prin adevăruri prime fulgurând în averse.