În lumea plină de urmări
Iubirea are gard comun cu nebunia,
Mă tem de mine, de viitoarele-mi cărări…
Absurdul ce-mi dă har este beția.

Pentru cei ce sunt ca mine,
Îi rog să pășească tot așa de-ncet și rar,
Să-și ocupe un loc firesc în astă lume…
Poate merită s-o luăm în sens contrar.