Cum ne priveau albastru corbii
Si porti se deschideau în cer.
Cum atingeam metalic norii
Si suspinam lacrimi de fier.

Cum m-ai lovit cu două buze, umbre
Unde stiai că m-ar durea...
Si ai rămas purtată de-aripi sumbre:
Zbuciumul meu, indiferenta ta.

Goală si goală te privesti în inimi
Si te mândresti că ai putea iubi!
Acolo sus cu zeii suprafirii
Fără de tine-ai mai putea trăi?