În spatele cuvintelor, tristeți m-aleargă,
săracele nici timp de-alint azi nu mai au,
se ceartă-nmănuncheate. Sori o mie,
vor să-mi lumineze calea
și când sunt mai aproape,
lacrimi, din cele vechi,
zădărnicesc ce altcândva cu disperare-am ridicat.
Poartele sufletului,
aflate-n întuneric, din demult spre-aproape
azi mi se vor deschide, și am să mă aflu...
cu siguranța...
într-o zi.
Cea mai îndepărtată.
De mă vor mai iubi, sau nu, nu-mi pasă
tristețile mă vor
alerga oricum. E iremediabil.
Atunci ne vom găsi...
sau ne vom pierde...
La naaaibaaaaa!
E i-re-me-di-a-bil!