E mult de-atunci cand in speranta
privind pe bolta noptii albe,
impachetam priviri si ganduri
Si printre lacrimi,printre randuri
Imi rataceam suspinul care...
Pe care-l simt si azi cum doare.

E vorba dusa prin unda barfei
ce-n floarea zidului isi sapa
doar rani culese si stropite
- cu plans de suflete lovite,
Cu rataciri si doruri multe,
Cu ei...toti cei ce vor s-asculte.

Imi spun acum cand timpul trece
ca un cutit prin rana vie
Ca-n visu' acesta ce ma aflu,
Ca-n coltul meu ce-l umple prafu'
N-am cum sa uit ca sunt un om,
N-am cum sa cred ca esti un zvon.