încrustăm
în sufletul copacilor hăcuiți foi de scris
sexul sufletului nostru plin de angoase
pântecul pădurii se află greu de exprimare
rămân în urma trecerii orfane cuvinte
îmbrăcate jertfelnic

pasăre fără cuib limba omului viu
umblă din gură în gură însuflețind primăverile
din lumea cealaltă
din lumea cealaltă niciodată înțeles revine
cântecul înaripatului de aer

usca-se-vor pădurile
usca-se-vor cărările
totul sub pasul nostru înnoroit
va trosni îngrozind depărtările
către care se strigă pe sine
puiul de om transparent
colorându-se anotimpuri de niciodată altul