E dimineață, o dimineață de decembrie
atât de trist e suflețelul meu,
mă culc cu tine-n gând și tot cu tine,
eu mă trezesc, îmi e atât de greu!
E dimineață, dar tu nu ești aici,
să-mi mângâi părul, trupul, tot ce vrei
spunându-mi cât de bine-ți este
și cât de plin iți este trupul,
de tot ce-a fost, mai vrei o veste.
E dimineață, iarăși te-am visat,
stăteai acolo-n hol și mă priveai
o mică frică te-a caracterizat,
erai un Prinț, Prințesa n-o aveai.
Și-atunci, tu cu iubire m-ai luat,
aveai coroana și mi-ai dat-o
îți multumesc, acum te știu, ești însurat
cu-acea Prințesă,care tu ai luat-o!