în sierra sin nomen smulg marmura pentru statui
intru în labirint ca un sumum
întretăiere de teritorii
mâna
și ochiul
și părul
și sânul

întins din nord până mâine este pământul sfânt
piatra legitimă
transhumanță practicată
într-o retragere voluntară.

un carol sfîrșește la mănăstire îndoielile lui
amurg hegemonic
al clipei
mirării
lacrimii
răsuflării

prefer să-mi ocolesc solitudinea orei
mă năpădesc diminețile din prea multe părți
pământul mi-e aspru la poale
mă scuipă vântul în tâmple