Când vântul mă-ndeamnă să păcătuiesc
Și coapsa ta cea albă s-o strâng mai cu putere
Să simt fiorul căderii în clipa care piere
Eu mă căiesc

Când marea mă-ndeamnă să păcătuiesc
Să te inund ca fluxu-n orgie repetată
Și-apoi mă oglindesc în tine,inundat-înfiorată
Eu mă căiesc

Când soarele mă-ndeamnă să păcătuiesc
Și sfârcul tău cel tare să-l mușc cu dinți nevednici
Amorul nost'nebun,cel condamnat de clerici
Eu mă căiesc

Păcătuiesc în tine ca-ntr-o străină casă
Cu proprietari plecați
Și cu perdeaua trasă
Grădina-i în paragină lăsată
Sub un piranesian portic noi facem dragoste înceată

Păcătuiesc în tine ca-ntr-o deschisă ușă
Și-un mititel incest-frate cu soră, unchi cu mătușă
Păcătuiesc în tine ca-ntr-un al cărnii praznic
Păcătuiesc în tine și vreau s-o fac năzmiaznic