- La moș Costache s-a început duetul,- a conchis soacra, auzind gălăgia care venea din ograda vecinului ca trăsnetele și fulgerele în timp de furtună. Se ceartă mereu. Altminteri nu le trece ziua. S-a scurs mai bine de jumătate de veac de căsnicie. Parcă mai ieri s-au luat, au crescut copiii, care demult s-au dus pe la casele lor, iar azi ei sunt adevărați moșnegi, cu bruma în plete.
Se ciondănesc de la o nimica toată: ba că borșu-i sărat, ba că nu-i sărat, ba că-i laie, ba că-i bălaie.
- Nu-ți place, nu mânca,- i-a retezat-o baba Nina. - Fă-ți singur! Dacă vrei ceva gustos, pune pe fund* niște parale, de cele verzi. M-am săturat să-ți fac crăpăt pe degeaba. Și mai ai mofturi. Dar terci din topor nu dorești?!..
Moșneagul, zgârie-brânză, strâmbând din nas, îi ripostă:
- Nu-ți dau nici o para chioară. Ia te uită, „verzi” vrea. Dar coapte, în euro, nu dorești?! Mai puneți pofta-n cui! Mersi de servicii gratuite. O să-mi gătesc și singur.
Baba nu se lasă cu una - cu două. Prinse a cotcodăci și mai tare:
- Am pus pe mine destulă grăsime pentru zile negre. O să mă înconjor și fără a lua ceva în gură. Dar tu, ghiuj bătrân, ai să dai ortul popii. Vezi, că nici ițarii nu se țin pe tine!..
- Ia hârcă! Crede c-o să mor de foame. Și ce ai mai vrea?!.
Se lăsă o liniște mormântală, ca după furtună. Moșul luă din ungher hârlețul și se duse în grădină după cartofi, iar baba se apucă să frece cu nisip castronul și tigaia de grăsime și funingine, cadouri făcute de maică-sa în ziua nunții - prieteni nedespărțiți ai gospodinei.
S-au ogoit bătrânii. Acum scârțâie castronul și tigaia. Așa-i viața. Trebuie să faci de-ale gurii, să saturi burta, că ea cere demâncare. Și nu o singură dată, ci de trei ori în fiece zi…


------------------
* scândură (rotundă) pentru mămăligă etc.