Cenușăreasa de care vă spun, se plictisise de mazăre și linte, auzise de nen`su Bill Gates, care făcea legătura între oamenii din orice loc, rasă și neam, și-i aducea împreună pe cei cu preocupări similare. Sigur că el s-a gândit că lucrurile o vor lua razna, dar nici chiar așa!
Tot umblând fata pe Internet, a găsit un site, unde se juca un joc interactiv de mare anvergură. Erau acolo jucători iscusiți, care cunoșteau regulile și de obicei, aceștia nu se prea vedeau, decât jucând și foarte rar, învățând pe alții regulile, dar în maniera lor elegantă și conservatoare. În schimb, ageamii, erau cei mai gălăgioși și jucau prost de te lua durerea de cap. Inventau noi scheme, îmbârligate, fără cap și coadă și-i obligau pe ceilalți să le adopte.Printre ei, erau și vreo trei, patru cucoane ratate cu nasul pe sus, care le ținea hangul sub pretext că le poartă noroc. Se-ntâlneau la ceas de taină, pe alt joc, numit messenger și se sfătuiau cui să-i toarne cenușă-n cap. N-o luau de la Cenușăreasa, că ea evita să stea de vorbă cu ei. O colectau din arderea variantelor celor pe care-i săpau metodic. În sfârșit, a treia categorie de jucători era cea mai urâtă. Ea era alcătuită din oameni care n-aveau nimic de-a face cu jocul, dar se insinuau printre ceilalți jucători și le puneau pe mese diverse chestii urât mirositoare. Ziceau că o fac, doar așa, să le poarte noroc. Se mai băgau din când în când în joc, cu soluții la fel de murdare, numai că, unii crupieri erau de partea lor, și-i ajutau să încurce jocurile celorlalți. Cenușăreasa stătea și privea la ecranul computerului, și-și dădea seama că a pierdut cumva timpul, dar a câștigat extrem de multă experiență, văzând live, cum se spune, cum interacționează oamenii mari. În fond, era mai mare câștigul, Putea să dea un clic și să scape de ei. De-asemenea, să privească jocul fiind offline și să admire acuratețea marilor jucători, cei care jucau și tăceau, mai tot timpul.