Dinu și Adina păreau fericiți și nimic parcă nu mai stătea în calea fericirii lor. Nici măcar eu care vrând nevrând îmi orientasem temporar "antenele" spre profu'. Își trimiteau scrisori de dragoste pe care Adina în cinismul ei mi le citea. Zicea că Dinu nu era oricum potrivit pentru mine și că mi-a făcut un bine că m-a scăpat de el.Adina îi scria:
"Vezi tu, iubitul meu Dinu cum încep eu să visez la clipele petrecute împreună cu tine? Ce socoteli mai faci tu pe la Brașov, de ce te mai ții tu pe-acolo? Spune-mi în amănunt dacă vrei, dacă nu lasă cauzele și spune-mi direct efectele: cum te simți și dacă ești sănătos. Eu te-am lăsat în Ploiești sănătos dar și puțin năbădăios. Dar vezi numai nebunii din dragoste să nu faci deși sunt plăcute la vedere și cu siguranță m-ai făcut să mă simt deosebită atunci când m-ai strans în brațe la plecare, într-o fugă..." și alte dulcegării din astea cum își scriu în genere îndrăgostiții.
Adina jubila. Îmi arătă și scrisoarea lui pe care n-o pot reproduce că era plină de pornografii dar atunci mi-am jurat că Dinu nu e o cauză pierdută și am continuat "prietenia" cu Adina. Eram deja obosită de evenimentele care se produsesera in ultimele zile si simteam doar nevoia sa ma odihnesc si sa fac un plan de recucerire al lui Dinu. Dinu devenise o miză extrem de importantă pentru Femeia din mine.