Andrei intoarse capul si zambi. Elena privea nostalgic la ramurile de deasupra… prinsa parca in alergatura acelor imagini si ,.. mangaind frunza...cu grija... sa nu o striveasca, o prinse in palme …
I-se vedeau genunchii goi …fusta fiindu-i agatata de centura de siguranta . Barbatul intinse mana libera si aseza palma sa peste mainile femeii … strivi …maini si frunza …purtandu-le de-a-lungul piciorului …pana sub jartiere …puse pecete de toama frunza pe jumatate strivita … mangaie si apoi zabovi in acel univers cald … infiorat …
Era magie si toamna…era vibratie si cant …
Acordurile lui Chopin exprimau vraja acelei inlantuiri de senzatii ce purtau un strigat nerostit catre padurea ce se pregatea de toamna …
Andrei roti de volan spre cararuia ce se deschidea prin padurea de mesteceni de la marginea soselei …

Opri intr-un luminis si fara sa rosteasca vreo vorba se dadu jos si trecu pe partea cealalta a autoturismului., deschise portiera si o lua in brate pe Elena .. prinse buzele umede intre palmele sale apoi le culese parca intr-un sarut infrigurat …o aseza din nou pe scaun si o intoarse spre sine … se apleca apoi si culese in sarutul sau farama cu farama trupul sau ce vibra de bucuria atingerii sale patimase … prinse frunza intre buze si o aseza alaturi …pe pantecul femeii …apoi polei in sarutari calde pielea catifelata si parfumata de aromele toamenei …
Timpul se oprise ,.. prins in magia acelui freamat de dorinta si ardoare tandra ….
O lua in brate si o aseza peste pieptul sau , acolo, sub mestecenii aramii…
Se iubira pana spre asfintit , in tacere .
Din timp in timp se auzea cate un suspin...
Pe obraji urmele lacrimilor erau sterse de razele asfintitului.
Amandoi stiau ca se iubesc pentru ultima data …
Ar fi vrut fiecare dintre ei sa culeaga toata mierea si tot pelinul acelei zile de toamna …