Poate ca, unui copil din zilele de astazi ii este greu sa creada ca o carte este "Misto"."Prea multe foi...prea mult de citit..."Adesea auzim aceste cuvinte.
Dar mult pierd cei care spun aceste lucruri deoarece, cartea este un adevarat portal catre o alta lume.O lume pe care ti-o poti imagina cum vrei tu.Ca sa citesti o carte trebuie sa ai mai multe virtuti:seriozitate,inteligenta si cel mai important rabdare.
Voi povesti in urmatoarele randuri o intamplare din viata unui personaj creat de mine.
Era o noapte instelata plina de privelisti frapante.Stateam linistita in fata calculatorului ca de obicei.
-Maria!Mai citeste si tu ceva!
Am auzit ceva...Ai auzit si tu?
Ramasa cu intrebarea in minte,continui sa ma joc.
-Maria!se auzi din nou vocea.
-Da?Ce?
-Aici!
-Hmmm...unde?
-Jos!
M-am uitat mirata si totusi speriata in jos.Cine ma poate striga?
-Eu sunt!raspunse o carte nedeschisa nici macar de un gand de-al meu.
Era cartea!si totusi...cum?Am stat intepata de un singur gand:"Nu e real".Nu am bagat de seama si am uitat incidentul.
A doua zi, aceeasi carte ma striga pe nume.Intr-un final am raspuns:
-Nu am timp de tine!
Si atunci s-a intamplat...
Am ajuns in alta lume.Nu stiu...era complet diferit.Pe cer nu se mai agatau de bolta cerului norii gingasi si zglobii,
pe pamant nu mai era iarba ce-ti gadila talpile iar muntii nu mai aveau nici o haina ce sa-i acopere.Ramasa uimita intr-un loc, a aparut o ceata.Dar stai...Nu era ceata.Ceata prindea conturul unei siluete.Silueta in final se intoarse inspre mine, furioasa:
-De ce nu vrei sa ma citesti?
-Cum?
-M-am tot uitat la tine si vad ca tot te joci!Temele cand le mai facI?
-Ei...n-am multe.
-Si imaginatia...ce faci cu ea?
-N-am asa ceva!
Silueta se uita incruntata la mine.
-Uite ca n-am! ca sa am imaginatie ar trebui sa stiu sa fac si eu jocuri, ca si marii "oameni virtuali"!am spus eu hotarata.
-O sa-ti demonstrez ca ai!
Silueta imi arunca in mana un condei.
-Ei si ce vrei sa fac cu asta?
-O sa-ti dai seama!
Si am inceput sa ma gandesc.Am deschis condeiul,dar nimic.Din greseala am scapat o pata de cerneala pe pamant.Dar stai! se transforma intr-o floare.
M-am prins!am strigat tare in gandul meu.Si asa mi-am pictat intreaga lume cum am vrut.La final,cand imi mai ramasese putina cerneala,doi stropi am desenat primul lucru care mi-a aparut in fata pentru a-mi deschide orizonturile:Cartea.
P.S.Sper ca nu v-am plictisit:).