Imprimeul de pe rochie avea margarete și margaretele astea creșteau și se înmulțeau, se măreau și se micșorau, se roteau, se închideau boboci, se deschideau.
El o privea pe fereastră, în cârlige atârnată, bătută de vânt pe o sfoară între araci.
Abia se trezise. Probabil era ora 12deja, mai mult ca sigur era duminică, ce mai conta, din moment ce cravata și costumul obligatoriu la servici nu mai părăsiseră dulapul.
Își făcu planul rapid: slănină, ouă prăjite, ceapă, must, vecina,sonerie, luat pe sus din ușă, răsucit, probabil dat din picioare,plaja de peste drum, dezbrăcat cu forța...
Aici o excitație stranie puse stăpânire. Ceasul din perete avea limbi galbene pe fond negru,divanul era răvășit încă, perna mirosea ușor a transpirație masculină. Așteptam ca personajul meu să revină din adâncurile unde alunecase, însă nimic. Secundarul se auzea tot mai tare și nu am rezistat. L-am privit direct plină de curaj.
Era lângă ea și ea chicotea și ea, nu eu, era acoperită de nisip, doar capul plus doi sâni îndrăzneți, sau poate patru și ai mei, rămăseseră pe afară, la soare. Ce soare! unul complice. El simțea nevoia de a mușca, ea de a-l tortura.

-Gata deocamdată! Sunteți prea curioși.
-Ziceai că nu ai scris nimic!
Vrăjitoarea vrăjitoarelor o privea încruntat.
-Eu unde sunt în poveste, unde sunt suferințele mele, inima, mintea, unde?
Bărbatul încă pus pe glume după ce o primise în vizită în ciuda nevestei sale încearca să înțeleagă relația dintre cele două mari aeriene din viața sa.

-Mi-a fost dor de voi amândouă! De acum Arina îmi e ca o soră ori mătușă.
-Ete na, sau bunica! Unde sunt banii mei? Sunt doar o studentă fără sprijin.
-Pentru ce draga mea?
Beca se ridică supusă, scoate portofelul din sertarul cu furculițe, lingurițe.
Cu două mișcări agile portofelul ajunge în mâinile posesorului de drept care fuge afară urmarit îndeaproape .
Măgarul priponit de cutia poștală, roșiatecă de la soare,pare fericit. Ronțăie tacticos iarbă și se gândește la step precum orice măgar de la sat de cum ajunge la oraș.