Am gândurile înmuiate în necuprins și-ți simt surâsul ca o șoaptă uitată-n ungherele inimii. Mi-am cuibărit în cercul de lumină sângele, să-ți desenez conturul dantelat pe margini cu fir de argint. În cuvinte voi zidi casa cu ochi de pisică-n acoperiș, camerele îți vor aștepta pașii ușori pe podeaua presărată cu flori albe. Pune-ți pe masă dorințele, nimeni n-o să le vadă. Între degetele nopții sunt prinse fantome frumoase cu haine colorate și cântece misterioase. Intră în jocul lor cum vântul își întețește suflul prevestind sosirea furtunii. Eu voi fi în privirea lunii, în așteptarea de sub cearceafuri și-n neliniștea pereților, să nu-ți fugă mirosul cu umbra pe ferestre.
Voi împărți clipele la doi, ori mai bine le suprapun și vom privi candelabrul stins prin ochii tăi mari cât o noapte de rasfăț. La sfârșit ne vom caligrafia pe suflet cu boabe de mărgăritar heraldica unei iubiri însuflețită de patimi, plină de strălucirea unui timp înflorit în cel mai frumos anotimp din câte am trăit.
Te aștept să vii și tu și anotimpul.