Am văzut lumina zilei în noaptea de 8 spre 9 ianuarie 1955, în satul Comănești, județul Suceava și dacă istoria va fi dreaptă în ceea ce privește talentul meu, acest sat...n-o să-și schimbe numele. Școala generală am terminat-o în nici opt ani, împreună cu tata, care era buldozerist. După clasa a 2-a, când am făcut primele bastonașe, tata mi-a zis: „Gata cu școala, poți să te faci polițist!” Notele la clasele 1-4 au fost de 5-10, iar la clasele 5-10 au fost și de 1-4...
Am urmat apoi cursurile...Bistriței, ajungând la C-lung Moldovenesc unde, la un concurs de sărituri la trambulină, fiind un schior cam chior, a trebuit să plutesc două ore în aer, negăsind pârtie de aterizare. Așa am ajuns la Institutul de marină din Constanța, contrazicând și unii colegi, care spuneau că o să ajung eu la marină, când o zbura porcul!
Cariera mea militară a fost umbrită de strălucirea literară, culminând cu înalta funcție de director al Editurii Militare, de unde singura mea ieșire a fost...ieșirea la pensie, la care sunt condamnat și astăzi.
Capete de acuzare: 11 cărți de satiră și umor; 5 comedii la teatre de revistă din țară; peste 4000 de texte publicate (pe numărate!) în presa militară și civilă, locală și națională; emisiuni radio-Tv.
Am scris și nenumărate reclamații și anonime, care vor intra în istoria literaturii române, veșnic nepublicate.
Mai vreau să scriu o carte, adică un singur exemplar, date fiind actualele prețuri, să fie cumpărată prin subscripție publică. Scot cartea și rog pe cei care au xeroxuri, imprimante, să mi-o tragă!
Ziua în care va apărea „ANANIE GAGNIUC – OPERE COMPLETE” va fi declarată zi de doliu. Mulți susțin că sunt un scriitor de mare perspectivă. În două-trei sute de ani voi ajunge celebru.
Vom trăi și vom vedea!