sfârșit de primăvară '70 Roman cenaclu prima întâlnire
c-un poet adevărat lansare de carte Nina Cassian Cronofagie
închipuiri orgolii imposturi reduse la tăcere cuminți ca
niște puști de-a-ntâia apare murmure mirare cu rochie albă
și-un crem bolero părul lung pe umeri încadrând chipul prelung primul gând ca de cal
directorul casei de cultură stângaci cu citate din critici o prezinta ea între teancurile de cărți cumpărate de noi și lăsate pentru autograf fuma invitată să ia cuvântul se ridică pentru a ne saluta cu capu plecat și mâna pe inimă
înainte de a se reașeza rotește privirea năvod aruncat peste noi
cu glas de la mic la mare zise "Mi-e dat acest obraz
triunchiular, ciudat,/această căpățână de zahăr,sau această/
figură pentru prora vapoarelor-pirat/și părul lung,lunar,pe
țeastă/ Mi-e dat să plimb un agresiv contur/ rătăcitor,din
noapte până-n ziuă,/rănind retina celor dinprejur/când
proiectez pe ziduri ființa-mi incongruă./Cui aparțin? Mă
neagă părinții și strămoșii./Vremelnic aliate,și rasele
mă neagă,/cu albii,negrii,galbenii și roșii./Nici speța
nu mă recunoaște-ntreagă./Și doar atunci când m-am lovit și strig,/și doar atunci când mi se face frig,/și doar atunci
când vremea mă umple de prihană,/ -ei mă numesc:frumoasă.
Mă recunosc:umană." clipa ce a urmat cea mai rușinoasă tăcere
apoi ca la un semn aplauze care mai de care mai tare în
palme prima impresie să sfarme
răsfoind cartea citea fragmentar de colo de colo o ascultam
se legau frumos una cu alta și nu mai era ea ci-i crescuse
aripile era însuși Pegasul
............................................
când am primit cartea cu autograf i-am cerut voie
să-i sărut mâna surprinsă cu ochii măriți de mirare
mi-a-ntins-o am sărutat aripa Pegasului

aripa lui s-a frânt a căzut adânc în pământ să-și ascundă
chipul dat lumii rămână chipul de sine făcut prin cuvânt

adio Nina dar rămâi nu noi de nu ne-o seca de tot nepăsarea