Într-una din zile mă cuprinsese febra iubirii, febră, ce mai... Mă gândeam că o să întâlnesc măcar pe iubitul ei, în toanele în care eram chiar visam să-l întâlnesc dar măcar să fi fost la braț cu ea ca să pot să-i fur o privire nu portofelul... Ce naiba! Între timp febra creștea tot mai mult și când ești înfierbântat cel mai mic fleac te irită când mergând pe stradă mi se făcea dor să fac un balonaș cu gumă și asta mă necăjea. Pe deasupra nu puteam suferi părul mare care se legăna și îmi aducea aminte de complimentele ei și chiar și mersul care simțeam că nu mă duce la ea. Dacă nu erau amintirile frumoase cu ea că soarele nu vede chinul meu, primul bilețel de la ea ar fi fost fără rost și trebuia să îmi schimb gândul care îmi venea mereu în minte și să schimb mereu bilețelul în celălalt buzunar altfel mi s-ar fi părut că e o zi în care bilețelul "transpiră" gânduri.