Scrisoarea pe care nu o vei primi...

Sunt Eu, un El fără importanță, care te vede si te admiră...Efectul este ezitant, tu mă privești, eu te privesc, zâmbești în felul tău dulce, si eu aș vrea să fie doar pentru mine, dar mă întind în gânduri. Tu ești drăguță, așa cum poți. Eu sunt picat în vise pe lângă tine. Ei vin și pleacă din viața ta. Eu te admir, te privesc și în clipă visez că ești cu mine. E prea departe o astfel de clipă. O dată, în secole în care ne vedem, o dată aș vrea să-ți spun mai multe. Cuvintele îmi sunt oprite de bucuria de-a te privi. Ești majestuoasă în mișcări și gesturi. Ești feeric sclipitoare și văd inutilitatea visului. Poate am murit privindu-te. O moarte inutilă și reală a sufletului.
Îți scriu pentru că eu aș vrea să nu mai visez într-o zi...visul meu să fie realitatea alături de tine. E scump un astfel de vis...ar însemna moartea vieții din mine.
Tu știi unde este de acum viața mea...tu știi că poate muri în secunda de după ce te văd... Trebuie doar să știi imortalitatea frumuseții tale...Trebuie doar să știi că îți pun laurii la picioare și te ridic pe piedestal...Esti o fată de vis. Ești frumoasa din vis.