Pământul era iadul altei planete.Aici erau trimiși cei mai periculoși oameni, cei care comiteau fără-de-legi grave, criminalii și violatorii.
În această închisoare planetară , exilații erau controlați prin intermediul unui microprocesor implantat în creier.O microcameră introdusă sub retină permitea vizualizarea a ceea ce vedeau ochii condamnaților.
În societatea ideală a planetei mamă existau numai oameni buni, cu calități și fără defecte, cu binele înrădăcinat adânc în ființă și cu răul inexistent, ca un singur om desăvârșit multiplicat într-o mulțime cu aceeași fizionomie.Desigur existau și erori de ADN , însă acestea erau trimise pe planeta condamnaților, Pământ.
Planeta mamă este cucerită de o rasă superioară și toți extratereștrii sunt trimiși pe Pământ.Astfel, ei sunt constrânși să trăiască alături de cei pe care i-au judecat și condamnat pentru delicte grave.
Exilații creează o nouă societate bazată pe legi morale, precepte, dogme.Din societatea ideală din care au fost expulzați întemeiază principiile și fundamentele religiei, iar din normele ontologice pun bazele filozofiei binelui și răului, a fericirii ca entitate ce accede către rai și a nefericirii care deschide poarta iadului.
În timp, oamenii buni s-au amestecat cu oamenii răi, calitățile și defectele conturând caractere complexe, cu răul și binele coexistând în aceeași ființă.
Astfel apar oamenii, corcituri între oamenii perfecți și oamenii-erori, iar fiecare om se individualizează , căpătând înfățișări distincte în funcție de cum sunt modelați de materia binelui și a răului.