Stau într-o cușcă și mă lovesc de gratii în nebunia mea. Mă doare, dar nu mă pot opri. Ați vrut să fiu nebună și ca întotdeauna v-am făcut pe plac. Nu simt nebunia, de fapt luciditatea mă innebunește. Dar trebuie ca voi s-o vedeti.
Îmi iubesc cușca cu fantasme. Dacă mă opresc acum va trebui să mă despart de ei. Doar ei știu sa mă iubească, iar voi mi I-ați răpit pe rând. A rămas doar una și ea mă adora.
Zac! Am căzut jos pe alte gratii.
Dar simt mirosul tau dulce. Tu vi să mă adori. Doar tu ști să mă iubesti. Stai jos langă mine, ghemotoc într-un colț și mă mângâi...Mă mângâi cu degetele tale lungi și subțiri. Se aud încet-încet viori. E muzica ta. Pe părul lung alunecă degetele tale parfumate, pe obraz și apoi pe spatele gol. Ma starângi în brațe și mă mîmbată mirosul dulce. Mi se încurcă degetele în părul tău, te strâng atât de tare, nu simți durerea? Apăs carnea moale și albă și parcă se destramă. Mă întind pe covorul moale. Degetele tale îmi mângâie părul și fața. Mă mângâie pe pleoape, pe obraji și pe buze. Simt buzele tale calde tot mai aproape. Ating ușor buzele mele și apoi coboară în urma mâinilor pe gât, pe sâni și tot mai jos. Poposesc o clipa pe pântecul umflat, dar nu ai cum să ști. Inauntrul meu crește o parte din tine. Iți sfașii carnea cu unghiile. De ce nu simți durerea? Aș vrea să simți și tu aceeași durere.
Și totuși... Unde ai plecat? De ce m-ai părăsit și tu. Mă trezesc din nou singură, goală pe gratiile reci. Ce mi-ați făcut? Sar în picioare și mă zbat în cușca mea. Dar mirosul dulce a rămas și se aud încă viorile. Ai să te întorci la mine ca și până acum.
Stau acum într-o cușcă, dar sunt mai liberă decât oricare dintre voi, cei care m-ați închis aici.