Mițu și Baruțu, Maya și Miguel, Dănuț și Olguța, Sonia și Codrin.
Atâtea vise ale copilăriei...
Copii cu obraji rumeni sau palizi, cu ochii mari și mirați.
Copil cu părul de aur și cu ochii verzi ca iarba câmpului, descoperind minunile pământului.Stă aplecată deasupra unei păpădii.
-Uite mami! Miere!
-Nu, nu e miere, e o păpădie.
Se uită cu ochii mirați spre mine, încercând să iasă basma curată.
-Da, dar albinuța scoate mierea din păpădie...
Cerul luminat de stele. Norocoși sunt cei care-l mai pot vedea așa!
Copil cuminte la mine în brațe, cuibarit și punându-și întrebări uitându-se spre cer:
-De ce nu cade luna?
(Legea atracției universale, observată de un copil cu ochii albaștrii ca cerul).
Sonia și Codrin, o altă poveste a copilăriei!