Luni. Ar trebui să mă duc acolo unde ne vedeam lunea.
I-am iubit pe amândoi...Cui să ofer a doua șansă?
"la asta mă gândesc mâine" îmi dau un citat celebru.
Suna telefonul lui George. Melodia de apel este STAND BY ME !
"da,tata!"
Roșesc violent și parcă sunt paralizată.Nu am reacție, doar ascult:
"Da, tata, sigur. Două bilete numai dus".
Închide și se așterne o liniște lungă.
"Doamnă, vă rog, puteți veni cu noi să-l cunoașteți pe tata?"
Răspund automat:"sigur,George!" Parcă m-am golit de gânduri, de amintiri, de speranțe, de liniște. Mai sunt câteva ore..Am să-l revăd oare? Ce se va întâmpla?
"mama, George are o împuternicire pentru a scoate bani dintr-un cont și nu se descurcă în proceduri".
Lucrez in sistem:
"George, vom merge împreună la bancă."
La ghișeu, funcționara mă recunoaște:
"V-ati hotărât să scoateți dobânda?"
"Nu, domnul are o procură și am venit să-l ajut".
George numără banii apoi ne invită la o înghețată.
Intilnirea e pe aproape de aeroport. Miroase a primăvară. Privesc la ceas și timpul parcă nu mai trece...O veveriță aleargă prin copaci.
"Ar trebui să mărturisesc copiilor toată povestea, dar nu știu cum!"
Ma uit la cer și-n minte îmi vin cuvintele:
"Mărturisește și te vei elibera!"
În pomul de deasupra mea crește un vâsc.
Singurul bărbat care m-a sărutat sub vâsc urmează să vină...Va veni? Într-adevar va fi el?
Îl văd de departe. Mă va recunoaște?
"Sărut mâna, tata" spune George și apoi ne prezintă:
"Iubita mea, Ioana și mama ei, doamna Dalia."
Ne dăm mâna și când se apleacă atingându-mă cu mustața,îi văd părul alb si rebel. Nu are reacție.
Îi aud glasul cu timbrul neschimbat:
"George,ai plicul?"
"Da, tată!"
În mâna intinsă se află doua bilete:
Numai dus pentru... copii noștrii......