Plastic sună carul din stradă, Eu și doi băieți îl auzim, știu, nici unul dintre ei nu mă iubește, nici odată, dar auzindu-l fugim, la el fugim.
Eu și doi băieți alergăm în stradă, știu, nici unul nu-mi promite niciodată, dar carul plastic sună în stradă, spre el fugim.
În fugă, eu și doi băieți. Eu și el, și el și eu, știu, nici unul dintre ei n-ar sta cu mine o viață, știu, nici odată. Dar carul strigă plastic în stradă, și toți trei la ele fugim.
Doi băieți cu mine aleargă, dar știu, nici unul n-o să m-aleagă, niciodată, cât carul sună în stradă, toți trei fugim, toți trei.
Eu și doi băieți fugim, nici unul dintre ei nu fuge la mine, nici odată, este doar carul ce sună-n stradă, la el fugim.
Alerg la fereastră! Vine carul? Vine? Să sune în strada? Ah, știu, sunt doar doi băieți alergînd la o fată.
în casă rămân.