acum ascunde-mă, darius. ia trei bețișoare de chibrit, în triunghiul lor așează-mă. când aprinzi focul, nu te uita. eu știu să ard așa, mută. voi privi în jurul meu, lent, darius, lent, totul. când mi se va face rău de foc, îți voi rosti numele. o singură dată. în gând. tu vei crede că este femeia pe care ai iubit-o ultima oară și nu te vei întoarce spre mine. vei uita și urma cenușie. îmi vei rupe într-o zi certificatul de naștere. și în alta certificatul de renaștere. fiindcă voi veni cu numele tău, darius, pe următoarea pagină, fără să știu nici eu ce trup voi avea. va fi un alt centrum. din alt timp. nu știu dacă pământul se va roti la fel. și nici nu contează. vom bea din aceeași apă și ne vom privi iar inocenți. tu nu vei ști de ce am umărul în roșu, eu nu-ți voi mai rosti niciodată numele în gând. îți voi cere sărutul peste urma arsurii, iar tu vei închide cercul fără să simți cum arzi în locul meu. chibriturile sunt în mâna altcuiva, nu știm niciodată când le va aprinde sau dacă se vor strivi sub pasul ferm al Întrebătorului. de aceea, darius, nu mă închide în nicio formă omenească, în nicio geometrie posibilă. acum voi prinde cheaguri de somn fiindcă mi-e dat să trec prin nopți fără sens. și singura busolă e în palma ta, singura care nu îmi arată punctele cardinale.