agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


Visualisations: 1589 .



II. Întuneric / Lumină
prose [ ]
din ciclul Momente / Experiențe

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [Ines ]

2006-12-15  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Fusese aruncată în prăpastia neagră. Știa. Știa că nu mai avea scăpare. Nu mai spera nimic.
În jurul ei țipau sufletele muribunde. Știa. Știa că în curând va țipa si al ei la fel.
De ce ajunsese acolo?

Cochetase mult timp cu ideea de a coborî în prăpastie. Dorea să știe tot mai multe. Și aflase despre acest loc hâd. Care o atrăgea, însă, cu toată puterea, pentru că, în ciuda părerii generale, puținor suflete le era dat să cunoască această prăpastie, cea mai adâncă.
Prima oară când ajunsese acolo rămăsese zile întregi, încercând să deslușească, să străpungă întunericul așternut peste văz si auz. Nimic, nimic nu răzbătea până la suprafață. Se putea ca jos să fie liniște? Nu credea.
Plecase apoi.
Și revenise. Tot pentru câteva zile. După care nu se mai întorsese multă vreme.
În acest răstimp colindase prin locurile frumoase ale văii. Dar gândul îi fugea tot spre prăpastia neagră. Și sufletul i se îngreuna de imagini tot mai întunecate. Care o împingeau să revină.
Și se întorsese.
Venind, vedea bucăți de lumină înghițite de întunericul hulpav. Avea acum convingerea că nu va mai reuși să se întoarcă spre lumină.
Se opri la buza prăpastiei. Străduindu-se să străpungă întunericul și misterul acestuia, o cuprinse panica. Și dori să fugă. Dar nu mai reușea să se miște, ochii rămânându-i ațintiți spre hău.
În clipa aceea, o pasăre a întunericului se năpusti asupra ei. Și căzu.

Acum, cât de mult își dorea să nu fi venit!
Încerca să-și amintească locurile și sentimentele frumoase din trecut. Dar peste toate se așternuse un val de ceață întunecat. Ciudat! Nu îi era frică. Era doar o durere care-i măcina pieptul, o durere care o apăsa în jos. Tot mai jos...
Și începu să țipe. Nu știa ce. Þipa doar.
Și țipetele o împingeau în jos. Tot mai în jos...
... Apoi, ca într-o străfulgerare, își aduse aminte.
Își aduse aminte că, totuși, odată, existase Lumina.
Și, în momentul acela, salvându-se pe sine și pe ceilalți, încetând să mai țipe, dar reușind să articuleze Cuvântul, vălul întunericului se rupse, prăpastia devenind și ea un loc de lumină.

.  |








 
shim La maison de la litérature shim
shim
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .