Pe o bancă într-un parc un băiat si o fată se iubesc sărutându-se. Vrăbiile se scaldă în nisip asa cum îsi aminteste si Radu că făcea cu prietenii în copilărie. Azi el asteaptă autobuzul care-l va duce la serviciu. Acum e om mare.
Încă nu se vede nici un autobuz, dar, cu sigurantă, unul trebuie să sosească din clipă în clipă.

PE partea cealaltă doi bătrânei, sot si sotie, tinând de o plasă merg probabil la piată.
Se gândeste că îsi doreste si el să ajungă asa: bătrân, boem, mergând la piată cu Ea.
Îsi aminteste cum Mama îi zicea mereu: ai grijă când treci strada!
............
Vrăbiile s-au speriat de un stol de ciori negre si ai zice că se înnorează. Cei doi tineri plecaseră demult. Statia se golise si ploaia începu să-l ude. Stropi mari, violenti si reci.

Gândeste: m-as putea adăposti pe partea cealaltă sub copac.

Ieri la amiază pe o ploaie pornită din senin un tânar a fost călcat de autobuz in timp ce trecea strada printr-un loc nepermis. Decesul a survenit pe loc.

Prin orasul ăsta circulă tot felul de autobuze cu destinatii ambigue. Am văzut si eu câteva, ca de exemplu acelea care aveau scris pe ele mare si ostentativ cu o vopsea incoloră: sperantă, disperare, resemnare, destin.