Dumnezeu, pentru a încerca credința oamenilor, le-a promis nemurirea. Fiecare avea să primească un corp eteric după moarte, sălaș al sufletului purificat.
Oamenii de știință, ca niște copii curioși, care sunt convinși că Moș Crăciun nu există și caută prin dulap cadourile ascunse de mama și de tata nerăbdători să aducă Crăciunul mai repede cu câteva ceasuri, au căutat și ei secretele nemuririi promise.

,,bate și ți se va deschide, cere și ți se va da"

Dumnezeu s-a ținut de promisiune și le-a dat oamenilor în dar secretul clonării ca modalitate de reparare a neajunsurilor pricinuite organismelor vii de trecerea timpului. Rămânea însă problema transmiterii identității unice pe care o avea vechea ființă clonei corespunzătoare.
Se impuneau unele reglementări cum ar fi: un suflet are dreptul la un singur trup nou, nu la mai multe; obținerea mai multor trupuri noi de către un suflet poate fi dobândită în mod excepțional, atunci când poate demonstra că preaplinul său poate umple mulțumitor mai multe ,,recipiente transportatoare" și, bineînțeles, nu pot primi un corp nou decât acele spirite care au trecut prin purgatoriu pentru purificare.
Cadrul legal este creat, trupurile noi nouțe așteaptă în ambalajele lor să fie însuflețite, totul este gata. Lipsesc sufletele.