nu e nevoie de un text prea lung ci de o seama de întrebări bine puse. din câte mai citesc, subiectele preferate de polemică între confrați sunt cele legate de teribilism, legate de Paul Goma, dacă poate să existe literatura pe internet, Eminescu, chestiuni administrative (cine e cutare, de ce așa și nu altfel, cât mai trebuie ca să etc)

acum, revenind la tema discutiei, ne putem întreba cum de au ajuns adrian păunescu și mircea dinescu în afara intereselor lirice contemporane. acesta ar fi un discurs unitar în care am vorbi despre desfacerea generației foarte active înainte de 89 în diverse tendințe de consum post-creativ. figuri reprezentative nu prin ceea ce promit că vor face, ci prin ceea ce obișnuiau să facă.

o modalitate mult mai interesantă este abordarea subiectului prin punerea față în față a celor două tendințe. Pentru că după mine în opoziția păunescu - dinescu, se regăsesc cele două orientări culturale specifice mediului nostru intelectual. după 90 acest mediu s-a populat foarte mult cu tot felul de afaceriști și întreprinzători care mînuiesc cuvântul precum oamenii de la țară coasa (i.e. pentru a-și asigura necesarul zilnic de vitamine). în aceste condiții au apărut multe discuții de import, multe probleme aiurea și mă rog, ne-am trezit redescoperind niște chestii de mult fumate.

așadar ce reprezenta cenaclul flacăra și ce reprezenta academia cațavencu, în momentele lor de culme? ce sunt aceste atitudini în peisajul cultural românesc? ce fel de poezie scrie adrian păunescu și care este lirica dinesciană? și, nu în ultimul rând ce rol au avut cei doi în societatea românească postdecembristă?