Ca specie jurnalistica, reportajul respecta cateva reguli, menite sa pastreze nota informativa (claritatea relatarii, expunerea faptelor esentiale), dar si pe cea de reconstituire veridica a unei intamplari, (unde reporterul poate ajunge la tehnici de compozitie literara).
Reportajul, specie tipic jurnalistica, a fost preluat si in literatura.
Revistele, cele de cultura, dar nu numai, cultiva un reportaj numit "de creatie" si care se deosebeste de cel strict jurnalistic prin doua elemente: viziunea artistica si mesajul estetic.
Veridicitatea reportajului este creata prin: relatarea secventiala a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatarii, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective in scurte relatari, prezentarea faptului ca real.


Considerata ca fiind o specie jurnalistica, complexa, reportajul imbina cele trei moduri de expunere (descrierea, naratiunea si dialogul), creand impresia unei reconstituiri in amanunte existentiale decisive. Reportajul aduce in prim plan evenimentul trait in punctul lui maxim de tensiune si reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului sa descopere si sa observe faptele cele mai insemnate.
Exista reportaje de informare si reportaje de creatie.

Tipuri de reportaje:
- tipuri tematice sau compozitionale
- reportaj negru, satiric, exploziv, de relatare implicata, etc.

In genurile de reportaj literar, compozitia de o factura suprarealista, care imbina satiricul si absurdu,l se bucura de un succes general.



Bibliografie:
Rusti, Doina, "Presa culturala.
Specii, tehnici compozitionale si de redactare"
Ed. Fundatiei Pro, Buc. 2002