Dimitrie Bolintineanu[Dimitrie_Bolintineanu]

City of Residence: Bolintin-Vale (București)
Has default language


Biography Dimitrie Bolintineanu

Personal Webpage Dimitrie Bolintineanu


 Use this address to access this author page : 

These are the most recent texts:

These are the most recent texts:

Comments:

Texts submited to the virtual library:

Page: 2 : 1

Cahul :
Poetry 2005-10-19 (5803 hits)

Călugărenii :
Poetry 2005-10-19 (4857 hits)

Cântec :
Poetry 2005-10-19 (5149 hits)

Cântec :
Poetry 2005-10-19 (4898 hits)

Cântec național :
Poetry 2005-12-02 (4967 hits)

Cântece și sărutări :
Poetry 2005-12-02 (4702 hits)

Căpitanul de vânători :
Poetry 2006-08-26 (4548 hits)

Căprița de aur :
Poetry 2006-08-26 (4414 hits)

Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare :
Poetry 2005-12-02 (13887 hits)

Cetatea Albă : (Akerman)
Poetry 2005-12-02 (5376 hits)

Codrul Cosminului :
Poetry 2005-12-02 (8090 hits)

Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul :
Poetry 2005-04-05 (4726 hits)

Consiliul secret :
Poetry 2005-12-02 (4582 hits)

Copilașii :
Poetry 2005-12-02 (4636 hits)

Copilul din casă :
Poetry 2005-12-02 (5669 hits)

Cornul lui Sas :
Poetry 2005-12-02 (4884 hits)

Cupa lui Ștefan : legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (7397 hits)

Deșertul :
Poetry 2006-08-26 (4598 hits)

Domnul Mavrogheni : legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (5733 hits)

Dromichete :
Poetry 2006-04-19 (5009 hits)

Dumbrava Roșie :
Poetry 2010-01-17 (8703 hits)

Elegie la o tânără fată :
Poetry 2006-04-19 (5455 hits)

Fata de la Cozia : legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (8191 hits)

Fata popii :
Poetry 2005-03-04 (7593 hits)

Fluturașul :
Poetry 2010-03-05 (9236 hits)

Întoarcerea lui Mihai :
Poetry 2005-04-09 (5031 hits)

Invocație :
Poetry 2009-07-12 (3461 hits)

La o viorică :
Poetry 2010-01-23 (5767 hits)

La România :
Poetry 2009-11-25 (4248 hits)

Lui Alecsandri : 07.08.2004
Poetry 2004-08-07 (4716 hits)

Mărioara : legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (6445 hits)

Mihai pădurarul :
Poetry 2009-01-27 (4379 hits)

Mihai și călăul :
Poetry 2009-07-14 (7065 hits)

Mihnea și baba :
Poetry 2005-04-05 (8911 hits)

Mircea cel mare și solii :
Poetry 2009-01-27 (7290 hits)

Mircea la bătaie :
Poetry 2009-01-27 (4288 hits)

Mireasa mormântului :
Poetry 2004-03-02 (5885 hits)

Moartea lui Mihai Viteazul :
Poetry 2003-10-30 (10698 hits)

Monastirea Putna :
Poetry 2005-07-19 (5222 hits)

Muma lui Ștefan cel Mare :
Poetry 2005-09-06 (196122 hits)

Muma tânără :
Poetry 2009-11-25 (4233 hits)

Năvala lui Þepeș :
Poetry 2009-01-27 (4420 hits)

O fată tânără pe patul morții :
Poetry 2005-04-05 (9144 hits)

Se scaldă :
Poetry 2005-12-08 (4241 hits)

Singuratatea :
Poetry 2005-06-21 (6332 hits)

Ștefan la moarte :
Poetry 2009-01-27 (4324 hits)

Un ostaș român închis peste Dunăre :
Poetry 2009-01-27 (3928 hits)

Visul lui Ștefan cel Mare :
Poetry 2009-01-27 (11348 hits)

Ziua bună la țară :
Poetry 2009-11-25 (3631 hits)

Biography Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.

Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.

Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".

La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.

În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...

Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.

Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.

Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.

Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.

Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.