|
Biografie Zincă
Haralamb Zincă (pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman) s-a născut pe 4 iulie 1923, la Roman.
Scriitorul a captivat generaţii întregi de cititori prin cele peste 50 de romane polițiste şi de spionaj publicate, dar şi prin jurnalele de front şi cărțile de cercetare istorică.
Este considerat părintele literaturii de gen din România, Sfârșitul spionului fantomă fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar O crimă aproape perfectă, prima carte polițistă.
A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori români ai epocii sale. Cărţile lui, tipărite în tiraje de 250.000 — 300.000 de exemplare, se epuizau în doar câteva zile. Cazurile inventate de el erau atât de surprinzătoare, încât anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.
A fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti — pentru cartea-document Și a fost ora H (1971) — şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976).
A murit, după o lungă suferinţă, la Bucureşti, pe 24 decembrie 2008.
Printre cele mai cunoscute romane scrise de Haralamb Zincă, se numără: Sfârșitul spionului fantomă (1963), Taina Cavalerului de Dolenga (1965), Moartea vine pe bandă de magnetofon (1967), Ochii doctorului King (1968), O crimă aproape perfectă (1969), Crima de la 217 (1970), Limuzina neagră (1973), Un glonte pentru rezident (1975), Soarele a murit în zori (1976), Mapa cenușie G.R. (1977), Dragul meu Sherlock Holmes (1977), Toamna cu frunze negre (1978), Anotimpurile morții (1980), Glonţul de zahăr (1981), Destinul căpitanului Iamandi (1982), Operaţiunea „Soare” (1984), Suspecta moarte a lui Mario Campanella (1991), Moartea m-a bătut pe umăr (1993), Moartea mirosea a Christian Dior (1997).
|
Texte Recomandate
