A-l iubi, este cel mai important pariu cu un poet a cărei poezie realizează un adevărat spectacol liric.
Eternul George, poet boem, cu surâsul versului în tâmple, ne întâmpină cu pieptul dezvelit să ne dăruiască din iubirea sa.
Versurile sale sunt localizate atemporal, într-o succesiune de imagini ce aduc liniștea, echilibrul unui cititor preocupat de a-și găsi iubirile.
Poemele lui George refac traseul primăverii în ochii noștri. Echilibrul cuvintelor în poezia sa predomină asupra frazei lirice. El este bolnav de timp ca un semn de însănătoșire pentru cititor. Poezia sa este un nesecat izvor de rime, frumos și armonios alcătuite, dintr-un puternic rafinament artistic cu care poetul sculptează metodic în sufletele noastre. Putem vorbi de clasicism în poezia sa prin valoarea cu care o înnobilează. Având în repertoriu rondelul și sonetul este un virtuoz al poeziei în formă fixă dar pe care a adaptează vremii și găsește loc pentru metafore inedite. Scrie și poezie modernă, fiind preocupat de rafinarea limbajului artistic cu tenacitatea unui neîntrecut artizan. Sonetele și rondelurile conțin și acrostihuri ingenioase. Are preocupări diverse, abordând temerar și termenii matematicii în construirea poemelor. Nu este prizonierul ideilor, am putea spune, vehiculul său este versul cu ajutorul căruia își transmite mesajul printr-o navigare lină în cosmosul interior. Călătorește în astral, smulge tainele de pe bolta cerească și ni-le aduce ca un prinos al filozofiei ce-l călăuzește. Este mărturisitor, veșnic îndrăgostit al divinului și fără egoism, ne predă o frumoasă lecție de poezie.