|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 1371
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-08-30 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Universalitatea ființei umane se definește prin propria raportare la absolutul pe care percepe prin intermediul gândirii. Dumnezeu nu reprezintă prezența absolută, în acest context, ci doar absolutul către care tinde ființa umană între limitele pe care le exprimă prin rațiune. Cu alte cuvinte este limpede că există o diferență radicală între ceea ce este Dumnezeu și ceea ce ființa umană consideră a fi absolutul tuturor realităților pe care și le poate reprezenta și cu ajutorul cărora își definește absolutul ca divin către care tinde. Ceea ce rămâne viabil în această afirmație este distincția dintre limitata ființă umană care poate gândi pe Dumnezeu prin rațiune și infinitatea pe care o reprezintă conceptul dumnezeirii către care transcende orice noțiune și dimensiune a rațiunii. Ceea ce este fascinat, într-un astfel de orizont acceptat grosso modo, este reprezentat de faptul că ființa umană tinde spre ceea ce nu poate cuprinde în nici un fel în propria existență. Afirmația contradictorie că o astfel de percepție nu este specifică ființei umane, ca manifestare a prezenței, precum și faptul că prezența umanului este capabilă de a surprinde prezența a ceea ce nu poate fi prezent, conferă ființei umane statul indubitabil de loc în care toate puterile care se atrag și se resping rămân concomitent în expectativă privind, admirând, uimindu-se de cele din jur ca de propria prezență. Cu toate acestea, deși pare indispensabil unei astfel de realități, infinitul nu aparține acestei stări de echilibru, ci extremelor care se sfâșie între ele eliberând din frământarea lor spații și dimensiuni care altfel nu pot veni în ființă. Taina ființei umane care îi conferă capacitatea de a se bucura degustând, mirosi, pipăi, vedea, asculta și mai ales de a visa nuanțând, este capacitatea ei de a se articula, prin gândire, infinitului divin a cărui geografie o intuiește cu fiecare pas de pelerin pe care îl calcă pe cărările perspectivelor care o eliberează de orizontul imaginației în care trăiește ferm convinsă fiind că și le argumentează prin simțiri.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité