Naționala trece printr-o situație de criză. nu știi cine e mai vinovat. Pleacă Tata Puiu, nu pleacă? Dacă pleacă doar el, n-am făcut nimic... Gigel, Jenel, Mircică, Mitică rămân. S-a revizuit dar nu s-a schimbat nimic.

Politica ne indispune și ea. Ce ne doare cel mai tare e lipsa unei alternative clare, coerente, "solvabile" cum ar spune un amic. Când votezi cu unul ca să nu votezi cu celălalt, este foarte clar că te confrunți cu o situație de criză.

Șefa mea e bolnavă. Destul de grav. În ciuda scandalurilor pe care le-am avut, mă îngrijorez pentru ea. Șeful e întotdeauna "lupul cel mare și rău", dar nici moale nu le e. Mai ales cu subalterni ca mine. Problema e că dacă ea nu mai poate, cine să îi ia locul, că noi suntem toți prea "mici" confrom criteriilor din sistemul românesc. În lipsa unei alternative, ne vedem siliți să ne-o dorim și mai tare pe șefa.

Mai sunt și semne bune. În loc de iarnă timpurie, sau toamnă târzie, avem o primăvară răcoroasă. Măcar atât, ca altfel iar ne prindea iarna nepregătiți. Chiar dacă ne-am pregăti de la 1 iulie. ȘI ar fi cu siguranță o situație de criză.

Cineva spunea că dacă vrei să mușamalizezi un caz, înființezi o comisie parlamentară să se ocupe de el. Sau după caz, un comitet de criză.

Îmi e clar, trebuie să înfiintez un comitet de criză. Nu se mai poate altfel.