A fost odata-n capitala un Hector, si cu a lui coada,
Iar el lucra fara incetare, si avea o sefa cam marghioala,
Baiat bun nu prea era,
O scarba nici macar
Dar el facea pe bulangiul
Cu cate unul care facea pe stapanul

Cand Hector a fost calcat pe coada
Nimic nu a mai putut sa il opreasca
A tras de lanturi si de haturi
Si-a scapat de cea mai mare pedeapsa,
De a lucra cu o femeie proasta.

Acum, Hector e bine, si asta datorita tie,
Femeii proaste de mai inainte,
Care tu cu ambitia ta,
Mi-ai determinat plecarea,
Unde? Intr-un loc unde nu se vorbeste maghiara.

Desigur ca nu puteam uita,
Nici pe domnisoara Adina,
Tigarea si cu nessul ei,
Zambetul si cu placerea,
Insa pentru fata asta...
O sa mai pierd o strofa doua.
______________________
(va urma)