Dreptul la opinie, mai mult, libertatea de a avea si a exprima aceasta opinie, credeam eu, este un Everest pe care poate falfăi orice steag... da-n jungla părerilor si a orgoliilor si a lipsei totale de criterii valorice, muritul caprei vecinului, sport de masă la romăni - spune că: piscurile trebuiesc nivelate... nicidecum ca prin sedimentare, acumulare de informatie ( din mai toate domeniile cunoasterii) - formele usoare de relief uman, pot netăindu-si rădăcinle, deveni culmi de inteligență.
Imi plac si unii dintre tinerii jurnalisti, au talent, au curaj, au si o obrăznicie necesara uneori, degradantă alteori, atunci cand vorbesc (scriu) bătand campiile unui timp netrăit, vinovat că a existat si inainte de nasterea lor...
Stiu ca trecutul nu poate fi modificat, mai ales in greseliile istorice ale omenirii, ale vremelnicilor oameni de stat, regi, presedinti sub ale căror domnii au existat, au trebuit să existe puhoaie de oameni cu destine marcate puternic de timpul acesta.
Mai stiu ca nimeni nu poate fi vinovat de viață, doar fiindcă a avut indrăzneala de-a se naste inaintea urmasilor săi...
Si mai mult, aveati atata dreptate, talentul ti-l dă Dumnezeu, uneori chiar si judecata mintii e tinută tot de Dumnezeu in mainile Sale, răutatea, graba de-a judeca pripit, săritul la gatul celui care isi permite să vadă albul alb si negrul negru, cat si nuantele culorilor unei Aurore, ține de acel elan al săritului in piscină fără a te asigura că in piscima respectiva este si apă...
Recunostinta e o povară uriasă, si apoi, tineretul acesta revolutionar gazetăresc, dincolo de aciditatea datului vartos din coate, va ajunge si el la o maturitate... desigur dacă vor sări in piscina realitătii numai după ce se vor convinge că realitatea (apa) este reală... dacă nu, nu...