de ce schimbându-se continuu cele ce sunt mă iau complice
iar tu, Baal, din înălțimi păstrezi în mine piatra sau brațul catapultei?
deopotrivă nu doar ție însuți ci luminii în care te afli
nu sunt cuvinte să dezvălui suferința de a vedea peste tot și-n timpurile toate
altul căzând la mii de ani-lumină – dâra de sănge pe gura muribundului –
tot ce trebuia să se petreacă într-o lume se întâmplase unui singur om
iată – e timpul ca lacrima ajunsă mai mare decât omul
să-l poarte pe acesta în pântecul ei
și să-l plângă